duminică, 4 septembrie 2011

CUIBUL CU CIOBURI

Copile drag,
Poate ca exista un timp al tuturor lucrurilor, dar cine sta sa-l perceapa? Sau cine a determinat limitele care corespund zborului puilor din cuib?
Musuroaiele in care locuiau clanurile din Petras imi sunt acum cele mai dragi variante de traire. Generatie peste generatie, claie peste gramada, copii, parinti, bunici, nepoti, intr-o harmalaie obositoare si, cel mai probabil, greu de suportat pentru toti. Dar acum, cand stiu sigur ca te vei muta tocmai in Iasi…musuroiul din gand se risipeste si noi ramanem privind in gol pana ne-om dezmetici cum se traieste cu spatiul excedentar.
Dar tu trebuie sa mergi mai departe pe drumul tau pavat cu idealuri, cu ganduri, cu vise. Pas dupa pas, sa calci drept si frumos fara sa strivesti frumosul din tine si cel din preajma ta. Pentru ca, a trai in frumos, e cel mai inaltator ideal de traire. Si tu mi-ai aratat in fiecare zi ca stii cum se zideste, din inauntru in afara, sublimul zilei de azi. Asta cu ancorarea-n prezent e o chestiune depre care noi nu am discutat inca. Asadar, teoria zice ca viitorul e o inlantuie de clipe prezente. Acum dupa acum, construim restul vietii noastre. Iar ACUM a venit vremea sa zbori din cuib. Stiu ca zborul tau va fi ca al condorilor pe care i-ai iubit in Peru; zbor inalt, cu perspective multiple asupra realitatilor subiective, zor planat, cu timp de meditatie asupra rosturilor, zbor in care aripile inalta, fara a crea curenti inutili si turbulente meschine. Cand vorbeai despre condorii din Anzi, sufletul tau era asemeni lor; cu o extraordinara forta de a fi deasupra tuturor lucrurilor mici si a te contopi cu vazduhul de care apartii prin spiritualitate. Pentru ca despre spiritualitate ar trebui sa vorbesc cand subiectul esti tu, copilul meu minunat!
Draga cititorule,
Cand o vei cunoaste pe Patricia, vei vedea Atman-ul. Acel Dumnezeu din noi toti, acea parte din intregul creatiei, ciobul de sfintenie din marea Lumina calauzitoare. Eu i-am vazut lumina, si m-am integrat in vitraliul pe care il zidise in catedrala sufletului ei. Ciob langa ciob, implinind perfectiunea luminii, vitraliul e poate singura creatie umana care poate deslusi taina iubirii. Si-i atata iubire…
Patricia imi va lasa in cuib cioburile de lumina a Dumnezeului viu, si-si va construi, impreuna cu Alesul, un cuib nou. Patricia va tese cu fir de lumina o viata noua. Pas dupa pas, acum dupa acum!

Dumnezeu sa va binecuvanteze, copii mei dragi!

2 comentarii:

..un "cititor" spunea...

Emotii se invalmasesc in sufletul meu..
Emotii nascute din "portretul" imbratisarii a doua suflete minunate,.. un "vitraliu" al iubirii!
"Cand vorbeai despre condorii din Anzi,sufletul tau era asemeni lor; cu o extraordinara forta de a fi deasupra tuturor lucrurilor mici si a te contopi cu vazduhul de care apartii prin spiritualitate." (..)"Stiu ca zborul tau va fi ca al condorilor pe care i-ai iubit in Peru; zbor inalt, cu perspective multiple asupra realitatilor subiective, zor planat, cu timp de meditatie asupra rosturilor, zbor in care aripile inalta, fara a crea curenti inutili si turbulente meschine."
.."Cand o vei cunoaste pe Patricia, vei vedea Atman-ul. Acel Dumnezeu din noi toti, acea parte din intregul creatiei, ciobul de sfintenie din marea Lumina calauzitoare. Eu i-am vazut lumina, si m-am integrat in vitraliul pe care il zidise in catedrala sufletului ei. Ciob langa ciob, implinind perfectiunea luminii, vitraliul e poate singura creatie umana care poate deslusi taina iubirii. Si-i atata iubire… "
....
Minunat..

Unknown spunea...

Te iubesc, Sanda, pentru tot ceea ce esti si tot ceea ce ai sadit in sufletul si in viata mea de candPatricia era o mogaldeata...cu multa dragoste si zambete...vecina de la 2:))