Este singura doamnă din sat. Toate celelalte femei
se strigă după numele mic. Ea e doamna Grozavu. Așa-i zice și moș Fasolă de câte
ori o înjură porcos, cu ciudă. Și o înjură des.
- Crăpați-ar ochii de broască râioasă, fă doamnă! îi
ura moș Fasolă.
Și ea, cu atitudinea-i seniorală, dreapta,
țeapănă și descentrată de artroză de la brâu în jos, îi mai arunca un
șarpe peste gard.
Ura dintre ei era veche. De când, bănuia doamna
Grozavu, nea Fasolă o pârâse la RENEL că fură curent. Pe vremea aceea,
bărbatul ei grozav suda fără încetare. Începuse cu gardul, apoi cu table pentru
cotețe, cu table pentru mașină, apoi iar mai suda ceva la gard, și mai făcea
iar un acaret. Inspecția i-a prins în flagrant (de aia madam Grozavu credea
că-i mâna lui moș Fasolă care le era prieten, și deși nu avea telefon, se uita
peste gard la flama). Le-a tăiat curentul și le-a dat o amendă uriașă, de a
trebuit să facă un împrumut la banca să o plătească. Apelul la logică prin care
bărbatul ei îi explica de fiecare dată că moș Fasolă, neavând telefon și
nedesprinzându-se de gard, nu avea cum să organizeze flagrantul, o înverșuna și
mai mult.
-Bețivan la bețivan nu-și scoate ochii!
Asta pentru că, toată viața ea a avut ultimul
cuvânt.
În timp, au început să se șicaneze reciproc din
ce în ce mai des. Moșul își arunca murăturile împuțite și borhotul în față
porții ei, doamna Grozavu îi arunca peste gard toate leșurile animalelor care
decedau în gospodărie: găini, câini, pisici. Anul trecut i-a aruncat în curte
leșul Margaretei, capra cea nătângă
care păștea iarba de pe casă.
Sentimentele acestea frumoase și profunde îi
țin vii. Alfel, sunt doi morți care-și târâie picioarele prin praful de
pe uliță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu