După fiecare tranzacție, doamna Grozavu sărbătorește
succesul. Cu o zi înainte de a face 77 de ani, și-a târâit picioarele ei
strâmbe la mall-ul din oraș de unde a cumpărat cel mai
scump și elegant corset franțuzesc. Scump cât jumătate din pensia pe
o lună. Pe neprobate. Ajunsă acasă, obosită și transpirată de căldură și
de efort, și-a zburat hainele ude, cu miros de vechi, de stătut, de bătrân.
Le-a aruncat cu ciudă; erau vechi și uzate. Își va lua altele. Noi și
frumoase, din mall. Pe cele care le are se vede bazarul de la o poștă. Goală
fiind, îndrăzni să se uite-n oglindă: burta umflată era
acoperită până la buric de țâțele lipsite de consistență, și pielea atârna
peste niște șunci pe care nu le sesizase până atunci. Dar corsetul
ăsta franțuzesc va remedia sculptura fertilității preistorice și
o va înlocui cu o cioplitură de manechin tânăr.
Corsetul fin și lucios, se ascundea tot
într-un singur pumn. Era moale, se mula pe fiecare deget, ca și cum s-ar fi
lipit pe el. L-a întins pe mâna, până la cot. Senzația de a doua piele, fină și
fermă îi creștea stima de sine la cote nebănuite. Se simțea iar tânăra și
seducătoare. Demult nu mai simțise nevoia să iasă în lume, să se expună
privirilor, să privească de sus concurența. Adică femeile mai tinere chiar și
cu douăzeci de ani! Era fericită în felul neghiob în care doar o promisiune
încă neprobată, îți dă iluzia că ai învins timpul. Până să probeze promisiunea
elixirului numit corset, doamna Grozavu trase un gât zdravăn de wiskey. Cu
entuziasmul ridicat până la narcisism, bătrâna își bagă picioarele strâmbe, cu
călcâile crăpate și unghiile îngroșate și transformate într-un fel de
copite, în finețea pariziană a lenjeriilor de curtezană. Spre surprinderea
ei, corsetul nu era atât de prietenos precum promitea. S-a blocat la nivelul
coapselor și cuta formată de rularea acestuia îi tăia carnea bătrână. S-a
gândit că viața-i i-a fost nedreaptă. Uite că până la vârstă asta nu și-a
putut permite și ea un corset că să știe cum să-l îmbrace. A tras
ușurel ruloul blocat peste coapse și l-a adus până la nivelul pântecelui.
Acolo și-a îngrămădit burta în materialul fin și prea puțin elastic al
corsetului. Operațiunea a fost lungă și anevoioasă. Burta, că un aluat dospit,
a intrat doar pe bucăți: întâi partea de jos, care atârna de la gravitație,
după care, pe rând, părțile laterale. Și cu asta, a umplut întreagă
capacacitate a corsetului. Mai departe, acesta nu mai aluneca deloc. Nici
în sus, nici în jos. Rămăsese cu el blocat între sâni și pântece. Nu mai avea
aer, ochii îi ieșeau din orbite, din păr alunecau la vale, în ochi și pe
bărbie, valuri de sudoare. Râurile de apă se întâlneau în confluența între
sâni, transformându-se în fluviu. Un fluviu care inunda o masă diformă de carne
bătrână. După mai multe înjurături, și trageri în forță, corsetul a cedat la
cusături și a lunecat lin până sub genunchi.
-Na, că acuma mi-e mare!
Și-a scos un picior, iar cu celălalt i-a dat un șut
puternic cu piciorul artrozic. Durerea a depășit ceea ce trăise până atunci,
iar piciorul a rămas țeapăn într-o poziție nefirească: lateral în afară din
sold și lateral înăuntru din gamba. Și așa a rămas zile întregi: corsetul
într-un colț, și ea în altul al iatacului plin de praf și păienjeni.
Noroc că în nerăbdarea de a-și proba corsetul, sacoșa cu whisckey, pastramă și
fructele dragonului rămăsese abandonată lângă fotolilul dezmembrat pe care
căzuse-n fund de durere. Fix pe telecomanda. Opt zile s-a uitat la
telenovele turcești, a băut whisckey și a mâncat pastramă. Durerea revenea în
valuri și pleca alene. Odată cu ea, ura față de Bărbat avea același flux și
reflux.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu