Dama de pica e femeia de azi. Evoluata profesional, financiar, politic, social, responsabil, spiritual…sau in ce ordine vreti voi.
Ea are o familie minunata de care e tare mandra (da, femeile moderne trebuie mereu sa fie mandre de cateceva!), are o cariera se succes (cum altfel???) de la care a stors venituri si functii, notorietati mai mari sau mai mici, conferinte, cocktailururi, brainstorminguri, masini mari, gadgeturi si mai ales relatii. Toate cu oameni de succes, antrenati sa performeze. Are intalniri de networking (un loc unde toata lumea mimeaza succesul si lobby-ul). Are coafeza ei, manichiurista, doctorul ei, mecanicul, avocata, maestrul ei. Rareori apare un sot. De regula in exprimarea “ia tu copilul de la gradi ca eu ajung mai tarziu (si) azi”. Sotul este un accesoriu la succesele damei de pica. Nu pune baza pe el. Succesul ei profesional l-a castrat emotional, astfel incat el a ramas pipernicit intr-un mariaj inertial si intr-un job total lipsit de perspectiva.
Ea controleaza totul: conturile clanului si ale firmei, asigurarile pentru studiile universitare ale copilului de la gradi, uleiul de la masina, evolutia burselor, yalla de la intrare, fuzionarea corporatiilor din pietele emergente si regimul caloric al socrului. Nu are incredere in nimeni, rezolva ea totul. E eficienta si rapida. Nu are rabdare sa astepte si sa explice. La job si-a dresat asistentul (pentru ca ea a ales sa aiba ca secretara un tip) sa ghiceasca orice comanda inainte ca ea sa o termine de enuntat. Stie ca-I se zice Baracuda, dar asta mai mult o amuza decat o insulta.
Stie ca in ultimii zece ani a lipsit de la toate intrunirile familiale. Nici la imormantare la sora-sa n-a ajuns; era intr-un team building la Sovata. Ok, n-a ajuns, n-a ajuns. Ei stiu toti ca ea ii iubeste. Dovada stau cadourile pe care le-au primit cu diverse ocazii.
Are o mila profunda (o fi o prejudecata?!!) si oarecum sincera pentru femeile care stau acasa sau in umbra sotului . Stie ca ratarea are si aceasta forma si si-a propus chiar sa faca un ONG care sa lumineze mintea acestor nefericite. Azi s-a intalnit cu 5 “persoane din grupul tinta”, toate casnice, gurese si vesele. Le asculta pe furis cum povestesc despre omul lor. Si despre copii. Nu au nicio frustrare si nici vreun regret n-a remarcat la cineva. Vorbesc tare si politicos, la persoana a doua plural (in mediul corporate toata lumea e la per tu…). Abordeaza subiectele zilei (dar nu-s proaste deloc!!!) si socializeaza usor. Afla ca n-au nici ele foarte mult timp si ramane aproape perplexa: lectiile cu copiii le ocupa toata dupaamiaza. Realizeaza subit ca ultima data a vorbit cu baietelul ei mai mult de 10 minute de ziua lui (acum jumatate de an!!!). Realizand , face un atac de panica. Nu stie sa gestioneze acest lucru; nu gaseste mobilul si fara mobil e un om mort. Nu poate muri acum! Mai are de vorbit cu baietelul ei drag. Orice mai poate sa astepte. I-e frig. Si frica.
- Doamna a facut un atac de panica! O iau eu in masina la mine si-o duc la ….
Ma cheama EVA si daca vreau, pot! Asa ar trebui sa inceapa Geneza! Ca ce ar fi fostul bietul Adam fara relatia Evei cu sarpele? Un luser fara nici o influenta in istoria omenirii!
Cu drag si autoironie,
Ruxandra de pica
